Wumpscut - Fuckit
Cei familiarizaţi cu genul industrial vor recunoaşte numele de Wumpscut ca pe unul dintre principalii reprezentanţii ai acestui curent muzical, sau mai bine spus, ai acestei culturi. Celor care nu au avut parte de o legătură cu această lume le recomand să fie deschişi către ceva diferit. Rudy Ratzinger este omul din spatele Wumpscut şi e considerat, nu de puţini, ca fiind cel care a solidificat genul industrial/goth, în fine, nu voi intra acum în această dezbatere, cert este că e un nume de referinţă.
Albumele domnului Ratzinger sunt în general conceptuale, asta înseamnă că nu vă puteţi aştepta la hituri... însă parcurgerea albumului cu siguranţă va lăsa o impresie mult mai puternică.
Albumul are parte de o copertă... sau mai bine zis de nişte coperţi grăitoare:
Evident, exemplele pot continua, personal o prefer pe a treia.
Acum să trecem la ce contează cu adevărat, piesele.
Piesa "The Boo" sau mai pe româneşte "Bau bau" se dezgoleşte de secrete încă din titlu. Urmează "Fuckit", care dă şi titlul albumului şi care îmi aminteşte de un film, Doctor Zhivago, dacă nu aţi dat de el până acum, tocmai v-am făcut o favoare. Versurile sunt tipic gotice pot spune, suferinţă la cote maxime. "Cut to see how much i bleed" este din păcate singura piesă ce nu mi-a atras atenţia, ce pot să spun, judecând la rece este ceva mult prea emo pentru gusturile mele. Albumul continua în aceeaşi manieră sumbră, cu piese ca Leichenteilchen şi Gulag.
Cu siguranţă o recomandare.
Nota: 10/10
Informaţii:
Data lansării: 7 aprilie 2009
Gen: Industrial, electro-industrial
Durata: 45:30
Casa de Discuri: Metropolis
Video:
Albumele domnului Ratzinger sunt în general conceptuale, asta înseamnă că nu vă puteţi aştepta la hituri... însă parcurgerea albumului cu siguranţă va lăsa o impresie mult mai puternică.
Albumul are parte de o copertă... sau mai bine zis de nişte coperţi grăitoare:
Evident, exemplele pot continua, personal o prefer pe a treia.
Acum să trecem la ce contează cu adevărat, piesele.
Piesa "The Boo" sau mai pe româneşte "Bau bau" se dezgoleşte de secrete încă din titlu. Urmează "Fuckit", care dă şi titlul albumului şi care îmi aminteşte de un film, Doctor Zhivago, dacă nu aţi dat de el până acum, tocmai v-am făcut o favoare. Versurile sunt tipic gotice pot spune, suferinţă la cote maxime. "Cut to see how much i bleed" este din păcate singura piesă ce nu mi-a atras atenţia, ce pot să spun, judecând la rece este ceva mult prea emo pentru gusturile mele. Albumul continua în aceeaşi manieră sumbră, cu piese ca Leichenteilchen şi Gulag.
Cu siguranţă o recomandare.
Nota: 10/10
Informaţii:
Data lansării: 7 aprilie 2009
Gen: Industrial, electro-industrial
Durata: 45:30
Casa de Discuri: Metropolis
Video:
Comentarii
Trimiteți un comentariu